A fost cunoscut îndeosebi pentru activitatea sa pedagogică, desfășurată la Institutul „Nicolae Grigorescu” și ulterior la Academia de Artă din București, din 1961 până în 2002. Activitatea sa artistică a fost învăluită de o discreție asumată (în timpul vieții, a avut o singură expoziție personală), distanțându-se atât de artiștii generației sale, cât și de arta propagandistă. Astfel, expresivitatea desenelor și a picturilor sale a devenit cunoscută abia postum.

Artistul a conferit acestor capete pleșuve cu ochi încercănați expresia celor mai năpăstuite suflete, asemeni unor icoane ale tristeții și disperării. Stilul lor grafic, asociat tehnicii de pictură în tempera, amintește de vechiul Bizanț.