Studiază arhitectura la Universitatea din București apoi își face debutul la Salonul Oficial de Pictură din capitală. După plecarea sa la Paris unde experimentează cu arta abstractă dar decide sa-și distrugă o parte din lucrări. La începutul anilor 1950 a avut numeroase expoziții personale în America de Nord și Europa și a participat la Bienala de la Veneția și la cea de la São Paolo. La finalul anilor 1960 Horia Damian începe să se folosească de formele geometrice și sculpturale, punând în valoare studiile sale în arhitectură. În 1993 primește premiul Academiei Române ca membru de onoare.

Încă de la începutul anilor 1970, Horia Damian se dedică lucrărilor monumentale, printre care se numără și seria Piramidelor. Aici, invizibilul este asociat elementelor frontale ale piramidei, înțeleasă ca obiect misterios și secret. Astfel, artistul înfățișează invizibilul folosind mijloacele inerente ale vizibilității.