A lăsat în urmă o vastă operă ce include numeroase medii (desen, pictură, sculptură, obiect, artă digitală, performance), artistul fiind și unul dintre primii artiști care au realizat happening-uri în România, în anii 1970. Modulele inspirate din arta populară maramureșeană, obiectele din industria casnică țărănească (fusul, vârtelnița) sau tehnicile arhitecturale (precum cea a rosturilor) au condus la crearea unor construcții spațiale originale și a unei expresii stilistice proprii prezente și în pictura sa, unde efectele optice sunt generate de analiza și repetiția motivelor desfășurate pe întreaga suprafață a tabloului.

Nodul – structură bazată pe împletirea a șase elemente pe care Mihai Olos a împrumutat-o din arta folclorică – este esențial pentru acest artist care se inspiră mai ales din tradițiile și peisajul regiunii natale, Maramureșul. Nodul permite mii de combinații, generând la rândul lor o rețea infinită, chiar cosmică a formelor pe care Mihai Olos le-a dezvoltat într-un sistem conceptual coerent de-a lungul întregii sale cariere.