Trăiește la Berlin. Pictura lui se ivește dintr-o profunzime a culturii unde ochiul nu mai este suficient pentru a cuprinde câmpul poetic și adâncimea psihanalitică prin care avansează și se sedimentează întreaga moștenire spirituală la care ne raportăm. Pictura este în cazul lui „un instrument spiritual perfecționat” (Bogdan Ghiu) care se întoarce mereu la momentul originar al vizualității ca mod de cunoaștere.

Ca în majoritatea lucrărilor sale, Victor Man explorează pictura ca pe un spațiu în care cunoașterea și conștiința sunt în perpetuă mișcare. Amintite, uitate, lucrurile își schimbă în permanență înfățișarea. Niciodată fixă, poziția lor este recalculată mereu, după coordonate tot mai complexe, multiplicate la infinit.