Expoziția Simetric, niciodată identic face parte dintr-un demers curatorial și strategic al Fundației Art Encounters de a crea conexiuni între generații diferite de artiști, ale căror opere pot fi astfel contextualizate din punct de vedere conceptual, nu doar cronologic.
Două artiste care pictează, Ioana Bătrânu & Adela Giurgiu, din România, sunt protagonistele unei expoziții remarcabile care include și o a treia voce, a cineastei franceze Agnes Varda.
Ioana Bătrânu (n. 1960) este cunoscută pentru o operă curajoasă, prolifică și însemnată, prezentă public încă de la mijlocul anilor 1980, într-o perioadă dură, care și-a lăsat amprenta asupra destinului artistei. Pictura Ioanei Bătrânu absoarbe realitatea cotidiană, marginalitatea existenței și contradicțiile spațiilor în care trăim, marcate de norme sociale impuse și autoimpuse. Tensiunea picturilor sale este potențată de expresia pensulației și de cromatica la care recurge, iar recurența temelor (Interioarele melancolice, Fecioarele, Grădinile închise, Păpușile și altele) fixează un stil personal de o impresionantă valoare și forță vitală. Tipologiile spațiale cu care lucrează artista amintesc de „speciile de spații” pe care Georges Perec le vedea ca extensii ale memoriei: „spațiul ca inventar, spațiul ca invenție”.
Adela Giurgiu (n.1990) revine aproape obsesiv la câteva teme care-i populează atelierul pictural și care, privite laolaltă, par să contureze un univers marcat de alienare, dedublare, izolare și visare, toate acestea amplificate de tensiunile spațiilor în care se plasează. Motivul umbrei poate sugera atât arhetipul jungian, cât și o metaforă a timpului, desprinsă parcă din scrierile lui Haruki Murakami despre lumi atemporale și planuri subterane, unde umbra se poate decupa, la granița dintre realitate și ficțiune. Picturile recente ale Adelei Giurgiu (ciclurile You and Your Shadow, Lost but Found, Apparition și altele) contribuie la un dialog cu temele predilecte ale Ioanei Bătrânu, hrănind aceeași atmosferă solitară și apăsătoare, în care doar imaginația poate săpa mici fante de lumină și poate, prin repetiție, să redea rolul fundamental al cunoașterii vizuale.
Titlu expoziției este inspirat de un citat regăsit în filmul scurt Les Dites Cariatides, de Agnès Varda (1928-2019), unde explorările cariatidelor din Paris sugerează o mai atentă privire asupra structurilor de sprijin, uneori invizibile, pe care se bazează existența umană. Filmul Ulise clarifică, la rândul lui, o mai veche întrebare despre relația dintre realitate și reprezentare artistică, funcționând ca o reflecție vizuală asupra scrierilor lui Roland Barthes.
Calea Moșilor 107, 2021, ulei pe pânză; Credit foto: infi.ro;
Această expoziție face parte din proiectul Art Encounters 2022–FORmART, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
Finanțatori: Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara
Sponsori: ISHO, Thesaurus, Illy
Parteneri media: TVR Timișoara, Radio România Cultural, RFI România, Observator Cultural, Zeppelin, Modernism, Revista Arta, The Institute, Propagarta
Design grafic: Karina Isar
