I feel something, don’t know what

I feel something, don’t know what

Curatori: Magda Kardasz & Diana Marincu
Perioada expoziției: 15 aprilie – 5 iunie 2021

Organizatori: Fundația Art Encounters și Zachęta Project Room / Galeria Națională de Artă Zachęta
Sponsor al programului permanent: Banca Transilvania
Co-finanțator: Administraţia Fondului Cultural Naţional
Cu sprijinul: Institutul Polonez București, Institutul Cultural Român Varșovia
Parteneri culturali și colaboratori: Institutul Francez Timisoara, Asociaţia Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.
Sponsori: ISHO, Thesaurus, Illy, Agasi, Melbo
Parteneri media: The Institute, RFI România, Radio România Cultural
Design grafic: Bogdan Matei

Expoziția I feel something, don’t know what [Simt ceva – nu știu exact ce] este un proiect gândit în colaborare cu Zachęta Project Room, cu scopul de a crea o punte creativă între artiștii activi pe scena artistică timișoreană și artiștii polonezi care au participat la expozițiile instituției partenere din Varșovia în ultimii ani.

Curatoriată de Magda Kardasz & Diana Marincu, această expoziție aduce împreună 7 artiști timișoreni invitați să producă o nouă lucrare (Lera Kelemen, Ana Kun, Andreea Medar, Carmen Nicolau, Pusha Petrov & Miki Velciov, Sorina Vazelina) și 6 artiști polonezi (Zofia Gramz, Janusz Łukowicz, Paulina Pankiewicz, Anna Siekierska, Mikołaj Szpaczyński, Marta Węglińska), pornind de la mai multe fire tematice intersectate: relația dintre ecosistemele naturale și intruziunea umană; imaginarea unor ființe hibride antropomorfe – extensii ale multiplelor ipostaze umane; și gesturile activiste și ecologice ale artiștilor cu privire la mediu, oraș și spațiul public. Artiștii invitați se îndreaptă, așadar, spre structuri de auto-organizare și de colaborare, prin care se desprind de sistemele existente, fie că vorbim despre inspirația regăsită firesc în natură și în mediul sălbatic, fie că ne referim la dezvoltarea unei conștiințe personale și colective foarte atente la problemele actuale ale existenței umane într-un sistem antropocentric epuizat.

Titlul expoziției, inspirat de unul dintre desenele artistei Zofia Gramz, subliniază starea de incertitudine pe care însăși planeta ne-o transmite astăzi, și deconectarea dintre emoțiile și gândurile provocate de o situație adesea absurdă. Seria de desene pornește de la un domeniu al gândirii, numit de artistă „visând și făcând” și fiecare titlu sugerează câte o observație sau ipostază referitoare la viața de zi cu zi, prelucrată cu rapiditate în desenul care participă astfel, la procesul înțelegerii și cunoașterii.

Carmen Nicolau chestionează rolul dominant al omului în raport cu viața animalelor și creează o inversare a rolurilor, transpusă în lucrări ceramice care configurează o lume alternativă, populată de ființe hibride. În cazul producției realizate special pentru expoziție, Carmen propune un grup de figuri în ceramică inspirate de reprezentările antice ale Zeiței animalelor, cunoscută și ca Potnia Theron.

Ana Kun experimentează în cadrul expoziției o nouă abordare a reprezentării plastice, într-un colaj-textil realizat colectiv în cadrul unui studio de design vestimentar (alături de Diana Bobar, Gina Larion și Ionela Stratan). Lucrarea foarte stratificată, atât la nivel estetic, cât și conceptual, a pornit de la drumurile artistei la vulcanul Șumiga, unde există cazematele construite în timpul comunismului pentru supravegherea graniței cu fosta Iugoslavie, construcții care imită forma dealului pe care sunt plasate. De aici, a reieșit o lucrare textilă delicată, din materiale mătăsoase în culori pastelate, care poate lua diferite forme, după spusele artistei – poate fi un steag, un pat de zi, un cort sau un veșmânt pentru bunker.

Pusha Petrov și Miki Velciov au reflectat, la rândul lor, asupra intruziunii umane în cadrul natural și au propus o structură modulară repetitivă, plasată într-o grădină abandonată, unde rețeaua de linii imită procesul autogenerativ al naturii. Intervenția celor doi artiști subliniază contrastul dintre „invazia” nonagresivă, chiar vindecătoare, a naturii și intruziunea abuzivă a omului, prin care sunt înlăturate, în mod forțat de cele mai multe ori, comunități, resurse, teritorii și națiuni.

Paulina Pankiewicz apelează la performanța sportivă de anduranță pentru a se apropia de un loc simbolic pentru istoria artelor, Muntele Sainte-Victoire, pictat cu recurență aproape obsesivă de Paul Cézanne. Artista a încercat să se apropie de esența acestui peisaj iconic prin „înregistrarea” video a pregătirii sale pentru o competiție de alergare la care a participat în 2019 și prin seria de desene Score C, un fel de hartă abstractă a coordonatelor fizice și emoționale prin care este perceput un spațiu.

Instalația multimedia a Lerei Kelemen funcționează ca o interfață între experiența individuală și artificială a izolării, și accesul la mediul naturii. „Ecranul verde” devine aici metafora perfectă pentru o lume sintetică, în care granița dintre piele și peisaj este amplificată virtual și decodificată poetic de artistă prin inscripțiile textuale din cadrul instalației.

Sorina Vazelina propune o cercetare-portret a cartierului Traian din Timișoara, cu locuitorii săi și cu istoria multi-fațetată a zonei, incluzând cel mai vechi parc al orașului, Parcul Regina Maria, unde recent au fost tăiați mai mulți copaci bătrâni. Sorina a realizat o transpunere 3D a desenelor și poveștilor sale, într-o cutie, folosind sculptura în lemn pentru prima dată (lemnul copacilor tăiați, pentru care artista s-a luptat mult să-i salveze), pentru a da viață personajelor inspirate din realitate.

Anna Siekierska expune o serie de fotografii și un video dintr-o serie axată pe subiectul vânătorii, față de care se plasează critic. Fotografiile surprind construcțiile de lemn utilizate de vânători pentru a-și fixa ținta și pentru o vizibilitate mai largă a acesteia. Maniera documentaristă a fotografierii sugerează o „distrugere necesară” a acestor locuri și practici de atac a animalelor, amintind la nivel estetic de proiectul duo-ului Bernd și Hilla Becher, care au documentat spațiile industriale în momentul premergător dispariției lor.

Marta Węglińska expune aici un film experimental despre dualitate și timpuri elastice, care pot acoperi întreaga istorie a omenirii. Personajele filmului provin și ele din paradigme diferite, de la arhetipul mitologic al echilibrului și cunoașterii, la figura rebelă și provocatoare, apoi la dublul ei metaforic acoperit de mască, care apare în momentul contopirii cu animalul sălbatic, Lupul, care înglobează toate caracteristicile versatilității umane.

Mikołaj Szpaczyński extrage mereu micro-aventuri din explorările mediului sălbatic și solitar din afara regulilor orașului. Plimbarea sau orice tip de interacțiune cu natura pot avea efectul unui ritual prin care corpul se reapropie de o instanță dinamică, naturală și necesară. Cele două video-uri din expoziție reproduc două gesturi copilărești și serioase totodată, o confruntare cu natura, în primul prin încercarea de a sări peste maluri de rău sau prăpastii tot mai mari, iar în cel de-al doilea prin saltul de pe suprafețe tot mai înalte, învins de gravitație și de materie.

Andreea Medar creează un colaj poetic din multiple elemente care compun o instalație multimedia, pornind de la amintirile din copilărie, poveștile de familie și memoria unui loc la limita dispariției. Figura centrală este bunica ei, care trăiește în satul Racoți. Observând degradarea satului și elementele specifice acestui loc, artista reconstruiește macheta casei și aduce în spațiul expozițional un decupaj al naturii și elementelor artificiale, precum plasticul, alături de imaginea live a bunicii surprinse în rutina zilnică.

Janusz Łukowicz preia un îndemn dintr-o revistă precum în practica unei arte după partitură de tip fluxus și apoi îndeplinește această „sarcină” ad litteram. Îndemnul de pe un bilețel fotografiat spunea că pentru a fi fericit, un gest pozitiv ar fi să faci voluntariat în Riverside Park și să plantezi flori. Drept urmare, Janusz a pus în practică acest lucru și a zburat la New York pentru o zi, a curățat porțiuni din parc și a plantat flori, documentând această acțiune pentru expoziția din 2018 de la Zachęta Project Room.

Artiști

Curatori

Evenimentul face parte din proiectul cultural Arta în Acțiune, co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.