Ioana Bătrânu (n. 1960) este cunoscută pentru o operă curajoasă, prolifică și însemnată, prezentă public încă de la mijlocul anilor 1980, într-o perioadă dură, care și-a lăsat amprenta asupra destinului artistei. Pictura Ioanei Bătrânu absoarbe realitatea cotidiană, marginalitatea existenței și contradicțiile spațiilor în care trăim, marcate de norme sociale impuse și autoimpuse. Tensiunea picturilor sale este potențată de expresia pensulației și de cromatica la care recurge, iar recurența temelor (Interioarele melancolice, Fecioarele, Grădinile închise, Păpușile și altele) fixează un stil personal de o impresionantă valoare și forță vitală. Tipologiile spațiale cu care lucrează artista amintesc de „speciile de spații” pe care Georges Perec le vedea ca extensii ale memoriei: „spațiul ca inventar, spațiul ca invenție”.