Interviu cu artistul Teodor Graur

Vedere din instalație, Grămadă de nuiele şi statement, expoziție Natura – Cultură, 2016, Galeria Nicodim Bucureşti

Ce v-a determinat să alegeți tema Practici artistice în contextul României de ieri şi de azi pentru cursul din cadrul programului de mentorat online CAMPart? În ce măsură considerați că e relevantă pentru noua generație de artiști? 

După ce am parcurs, ca artist, mai multe etape, am vrut să ofer idei şi argumente celor care sunt la început de drum. Celor care sunt, prin natura vârstei fragede, derutaţi de bombardamentul informaţional, de agresivitatea environmentului vizual, de incertitudinea posibilelor opţiuni personale, în această perioadă de criză şi prefaceri, în această lume care ne apare injustă şi incertă, cu valori parcă răsturnate, în această viaţă dramatică în care arta joacă un rol. De ce practici artistice? Pentru că oricine (mai ales studenţii la arte) ar vrea să ştie cum se face arta contemporană. …în contextul României de ieri şi de azi? Fiindcă autorul cunoaşte bine contextul socio-cultural, după patruzeci de ani de activitate pe această scenă, cu toate transformările petrecute deopotrivă în instituţii şi în practica curentă, în deceniile prin care ţara noastră a trecut, mai greu şi mai încet decât ne-am fi aşteptat, de la comunism şi dictatură, spre o normalitate a vieţii, la un stat european unde oamenii sunt liberi. Tinerii artişti (viitorii artişti) au nevoie de modele, ştiu asta din proprie experienţă. Ei se vor îndrepta spre un mentor sau altul, cu potenţial, în care au încredere. Aceasta reprezintă o alegere personală în cazul proiectului CAMPart.  

Există vreo relație între practica de atelier și practica pedagogică? 

În pedagogia artei, există întotdeauna o legătură/relaţie între învăţare şi atelier, chiar de la sistemul academic (teorie şi practică, prin aplicarea unor tehnici de lucru specifice: pictură, modelaj etc.). În cazul artei contemporane, care ne interesează, dacă luăm în considerare modelul ca factor determinant, practicile autorului/profesorului (eu mă consideram un antrenor pe vremea lui STUDIO498) devin obiect de studiu şi experienţă împărtăşită totodată. În mentoratul nostru, care tocmai s-a încheiat, analizând opere de autor cunoscute, din diferite perioade, am analizat mereu practici şi metode de abordare, în relaţie cu rezultatul aşteptat şi obţinut. Am sugerat, din capul locului, faptul că întrebările şi comentariile la subiect sunt binevenite pentru unele clarificări necesare, în beneficiul întregului grup de audienţi. 

V-a inspirat în vreun fel contactul cu artiștii mai tineri? Ce mesaj ați transmite artiștilor la început de drum, în căutarea unei direcții? 

Contactul cu tinerii interesaţi poate fi inspirator şi pentru instructor, într-un proces de interactivitate util tuturor, tocmai pentru faptul că aceştia (studenţii, tinerii) îşi pun întrebări. În domeniul nostru, procesul pedagogic nu este unul rigid, ci, dimpotrivă, supus dezbaterii, un schimb de idei şi experienţe, pâna la brain-storming… Un mesaj pentru tinerii aflaţi la început de drum? (Nu că ar urma sfaturile părinţilor și profesorilor, mai degrabă le refuză, dar totuşi sunt interesaţi de sfaturi practice). Arta e un domeniu în care nu supraviețuiești ușor și cred că tinerii trebuie să aibă o bază solidă pentru a porni pe acest drum. Oportunitățile de a călători și de a experimenta lucruri noi sunt astăzi mult mai multe și îi sfătuiesc să se mobilizeze pentru a avea parte de ele, să se implice mereu cu entuziasm în lucrurile care îi atrag și să își păstreze curiozitatea vie. Vor avea parte și de dezamăgiri, altfel nu se poate, dar trebuie să fie răbdători și să nu se oprească. Ca artiști, e important să își croiască un drum și să fie consecvenți, să încerce cât mai multe limbaje și stiluri. Arta pe care o produc tinerii este cu adevărat arta contemporană, o artă dinamică și surprinzătoare. 

Cum priviți ideea reinventării practicii artistice, a sistemelor de producție și de expunere în contextul actual al schimbărilor care vor afecta câmpul artistic? Ce credeți că se va modifica pe termen lung?

Mă număr printre aceia care cred că criza generală pe care o parcurgem acum va aduce schimbări importante în toate câmpurile de activitate, începând cu economia. După cum vom găsi soluţii economice pentru a depăşi criza, la fel se vor orienta toate celelalte domenii pentru fiabilitate şi eficienţă. În mod normal, şi în câmpul artei toate se vor reinventa (atât practica, cât şi producţia şi expunerea) – cei cu capacităţi inventive vor avea succes. Economiştii cunosc metode de repliere şi vom asista la demersul lor de revenire la echilibru şi creştere economică, cu ajutorul Uniunii Europene, prin injecţie de fonduri, după cum se ştie. Însă componenta sanitară a crizei ne pune în continuare probleme, cu periclitarea relaţiilor între oameni, la toate nivelurile: individual, comunitar, internaţional… Aici va trebui să inventăm, fiindcă arta înseamnă şi comunicare; deocamdată, am restrâns călătoriile şi intrăm în legătură cu ceilalți prin internet. Informaţia se transmite confortabil on-line şi avem speranţe în implementarea noilor tehnologii (vezi sistemul 5G). Artiştii sunt de obicei inventivi şi, dacă se vor afla în prima linie, în avangarda societăţii, ca în trecut, vor beneficia de această deschidere. 

Ce se va modifica pe termen lung nu avem cum să ştim astăzi, mai ales că depinde de mai mulţi factori – dacă considerăm, de pildă, echilibrul geostrategic planetar, aflat actualmente în schimbare, viitorul Uniunii Europene ori modificările climatice… Noi, în România, ne confruntăm cu descreşterea populaţiei, lipsa forţei de muncă şi un dezechilibru al raportului populaţie activă vs. populație asistată, defrişările nesăbuite şi deşertificarea, agricultura care necesită investiţii şi strategie, printre altele. Sunt o serie de ameninţări care nu îi privesc în mod direct pe artişti, dar ei pot să susţină cu mijloace specifice, nişte întrebări. Pentru că arta contemporană are legătură cu viaţa şi are şi rolul de a comenta lucruri de interes general. În ce priveşte schimbările care ne aşteaptă, eu cred că vor apărea/vor fi inventate noi produse artistice, ca şi noi formate de diseminare/expunere, dar asta e treaba instituţiilor (cunoscute – muzee şi galerii), fiindcă vor fi inventate, la rândul lor, şi acestea.